Prima relație sexuală – trup și suflet
Egregorul fecioarelor – ce se schimbă după prima relație sexuală
Există experiențe care trec prin trup și există experiențe care reorganizează întreaga viață interioară. Prima relație sexuală aparține ambelor categorii.
În lumea modernă, pierderea virginității este prezentată adesea ca o simplă etapă biologică: un eveniment intim care începe și se termină între două persoane. În tradițiile spirituale și în concepția psiho-energo-informațională prezentată de Anatol Basarab, lucrurile sunt însă mult mai profunde.
Actul sexual nu ar reprezenta numai unirea a două corpuri, ci deschiderea unui schimb de energie, informație, memorie și apartenență. Din această perspectivă, fata care nu și-a început viața sexuală aparține unui câmp colectiv al fecioarelor, iar după prima relație intră într-o legătură particulară cu bărbatul și cu egregorul neamului acestuia.
Nu valoarea femeii se schimbă, ci structura legăturilor sale.
Ce este un egregor?
Un egregor poate fi înțeles ca un câmp psihic și informațional creat de oamenii uniți prin aceeași credință, experiență, origine sau aspirație.
O familie își formează propriul egregor. Un neam, o comunitate, o religie și chiar o profesie pot avea propriul câmp colectiv. Fiecare membru contribuie la el prin gânduri, emoții, experiențe și alegeri, dar poate primi la rândul său informație, sprijin și inspirație din acel câmp.
Egregorul funcționează asemenea unui uriaș rezervor nevăzut. Fiecare persoană conectată depune în el ceva din ceea ce trăiește și, conștient sau inconștient, poate primi ceva din experiența celorlalți.
În explicațiile sale, Anatol Basarab folosește o comparație foarte potrivită timpurilor noastre: informația poate fi „încărcată” și „descărcată”, asemenea datelor păstrate într-un spațiu virtual comun.
Din această perspectivă trebuie privit și egregorul fecioarelor.
Fecioria ca stare informațională
În limbajul obișnuit, fecioria este asociată cu absența unui contact sexual. Într-o interpretare spirituală, ea nu este însă doar o stare fizică și nici o simplă caracteristică anatomică.
Fecioria ar reprezenta o stare de neinscripționare sexuală.
Fata nu a primit încă amprenta intimă a unui bărbat și nu este conectată, prin sexualitate, la istoria, mentalitatea și egregorul neamului lui. Câmpul ei interior nu este încă orientat către o anumită structură masculină.
Această stare nu înseamnă că fata este lipsită de dorințe, emoții, imaginație sau atracție. Înseamnă că energia sa sexuală nu a fost încă legată prin experiență de un anumit bărbat.
În concepția lui Anatol Basarab, toate fecioarele ar fi conectate la un egregor comun, din care se susțin și se „hrănesc” mental. Ele formează un câmp colectiv în care experiența și informația uneia pot deveni, într-o formă subtilă, accesibile celorlalte.
Ceea ce descoperă una poate fi încărcat în acest câmp. Ceea ce a fost acumulat de generațiile anterioare poate coborî către cele de astăzi sub forma intuiției, inspirației, presimțirii sau cunoașterii pe care nimeni nu le-a predat în mod direct.
Fecioara nu ar fi, prin urmare, singură.
În spatele ei s-ar afla un câmp format din toate cele care împărtășesc aceeași stare. Puterea ei nu ar proveni numai din propria persoană, ci și din rezonanța cu acest întreg colectiv.
De ce fecioarele erau folosite în ritualuri?
În numeroase tradiții, copilele și fetele considerate „curate” aveau un rol special în ritualuri, în descoperirea lucrurilor ascunse și în transmiterea mesajelor dintre lumea văzută și cea nevăzută.
Un exemplu românesc este ritualul cunoscut sub numele de „ghicitul în putină” sau „căutatul în ciubăr”.
În diferite variante ale obiceiului, șapte sau nouă copile erau așezate în cerc în jurul unui vas de lemn umplut cu apă. În apă se puneau busuioc, o monedă de argint, o verighetă sau alte obiecte rituale. Fetele posteau, rosteau rugăciuni și erau acoperite împreună cu vasul de o pătură groasă, astfel încât în jurul lor să se facă întuneric.
Tradiția spunea că în apă puteau vedea oameni, hoți, întâmplări trecute sau evenimente ascunse, ca și cum ar fi privit un film.
Etnografia consemnează existența acestui obicei, fără să demonstreze caracterul supranatural al viziunilor. Anatol Basarab îl interpretează însă prin mecanismul egregorului: mai multe fete aflate în aceeași stare de puritate sunt conectate simultan la același câmp, iar capacitatea lor individuală este amplificată prin unirea tuturor.
Din această perspectivă, vasul cu apă nu reprezintă sursa informației, ci suprafața pe care informația colectivă ar deveni vizibilă. Apa joacă rolul unei oglinzi, iar grupul fetelor formează receptorul.
Este importantă însă o nuanță: în tradiția populară se vorbește mai ales despre „fete curate” și despre puritate rituală. Aceasta era întreținută prin vârsta copilăriei, post, rugăciune și pregătire sufletească. Denumirea de „egregor al fecioarelor” aparține interpretării ezoterice moderne, nu numelui popular al ritualului.
Prima relație sexuală – trecerea din colectiv în individual
Prima relație sexuală ar marca ieșirea din starea colectivă și intrarea într-o legătură individuală.
Până în acel moment, fata aparține câmpului comun al celor nelegate sexual de un anumit bărbat. După primul contact, ea ar primi amprenta informațională a celui cu care s-a unit.
Această schimbare poate fi exprimată astfel:
Înainte de prima relație sexuală, fata aparține unui câmp feminin colectiv. După prima relație, câmpul ei devine particularizat prin legătura cu un anumit bărbat.
Ea nu încetează să fie femeie, nu își pierde demnitatea și nu devine mai puțin valoroasă. Se modifică însă, în această concepție, direcția prin care primește și transmite informație.
În locul sprijinului nediferențiat oferit de egregorul fecioarelor apare o legătură particulară. Femeia începe să rezoneze cu partenerul, cu viața lui, cu trăirile sale și cu istoria neamului din care acesta provine.
Prima relație nu ar fi, așadar, numai o despărțire de o stare veche, ci și o intrare într-o lume nouă.
Amprenta primului bărbat
Primul bărbat ar ocupa o poziție aparte deoarece este primul care pătrunde în câmpul sexual încă neinscripționat al fetei.
În concepția lui Basarab, actul sexual conține cel puțin trei niveluri:
- nivelul fizic;
- nivelul sufletesc și emoțional;
- nivelul mental și informațional.
Bărbatul nu transmite numai elementul material al sexualității sale. El ar transmite și informație despre sine: felul în care gândește, dorințele, fricile, aspirațiile, puterea sau slăbiciunile lui, precum și anumite tendințe ale neamului din care provine.
Femeia, la rândul ei, i-ar oferi bărbatului energie sufletească, emoție, atmosferă și capacitatea de a-i susține sau transforma starea interioară.
Astfel, relația sexuală creează un circuit.
Cei doi nu pleacă din întâlnire exact așa cum au intrat. Fiecare poartă ceva din celălalt, chiar dacă relația continuă sau chiar dacă drumurile lor se despart.
Primul partener ar avea o importanță specială nu pentru că ar deveni proprietarul femeii, ci deoarece el a stabilit prima cale sexuală și informațională în interiorul ei.
Conectarea la egregorul neamului bărbatului
Potrivit acestei concepții, prin primul act sexual femeia nu se conectează numai la persoana bărbatului, ci și la câmpul neamului său.
Un om nu este privit ca o ființă izolată. În spatele lui se află părinții, bunicii, strămoșii, meseriile, credințele, traumele, victoriile și obiceiurile acumulate în familia sa.
Prin legătura intimă, femeia ar începe să trimită energie către acest egregor și să primească din el informație. În timp, poate prelua gusturi, moduri de gândire, preocupări sau reacții pe care înainte nu le avea.
Uneori, oamenii observă asemenea schimbări fără să le poată explica. După mai mulți ani petrecuți împreună, partenerii ajung să semene prin expresii, gesturi, preocupări și felul de a privi viața.
Psihologia explică o parte a fenomenului prin atașament, influență reciprocă, imitare și adaptare. Modelul egregorului adaugă ipoteza unei comunicări informaționale subtile, care ar depăși învățarea conștientă.
Ce se întâmplă când viața sexuală începe, dar relația nu continuă?
Aici apare una dintre ideile cele mai importante.
Începerea vieții sexuale activează dorința, imaginația, așteptarea și mecanismele atașamentului. Dacă există un partener stabil, această energie poate fi orientată către construirea unei relații, a unei familii și a unui câmp comun.
Dar dacă începutul este urmat imediat de abandon, respingere sau schimbarea partenerului, activarea rămâne fără o structură stabilă.
Femeia nu mai aparține stării colective de dinainte, dar nici nu a construit un spațiu sigur alături de primul bărbat. Ea poate rămâne prinsă între dorința de continuitate și realitatea despărțirii, între amprenta primită și absența celui care a produs-o.
Aici se poate naște neliniștea.
Nu pentru că sexualitatea ar fi rea, ci pentru că o forță puternică a fost deschisă fără să existe un loc în care să fie așezată.
Trupul a început o poveste pe care viața nu a continuat-o.
Partenerii succesivi și suprapunerea amprentelor
Dacă fiecare relație sexuală produce o legătură, atunci fiecare partener ulterior adaugă o nouă experiență, o nouă memorie și un nou model masculin.
Unul poate fi blând, altul agresiv. Unul poate oferi siguranță, altul poate produce teamă. Unul poate trezi iubirea, altul rușinea, dependența sau neîncrederea.
Aceste modele nu se așază întotdeauna liniștit unul lângă celălalt. Uneori ele se contrazic.
Femeia poate dori apropiere, dar în același timp să se teamă de ea. Poate căuta un bărbat stabil, dar să fie atrasă de tiparul celui care a rănit-o. Poate compara fără să vrea fiecare partener nou cu o prezență veche. Poate purta în relația actuală reacții care s-au născut într-o relație anterioară.
În limbaj psihologic, vorbim despre atașament, condiționare, traumă, memorie emoțională și tipare relaționale. În limbajul lui Anatol Basarab, vorbim despre amprente informaționale și legături care nu au fost închise.
Cele două limbaje descriu uneori același fenomen din perspective diferite.
De ce partenerii numeroși pot afecta stabilitatea interioară?
Anatol Basarab afirmă că schimbarea frecventă a partenerilor poate tulbura sistemul mental și pasiunile interioare ale femeii.
În logica sa, fiecare bărbat deschide un alt canal. Fiecare aduce informații, stări, dorințe și fragmente din propriul neam. Dacă vechile legături nu sunt încheiate înaintea celor noi, femeia poate ajunge să poarte mai multe modele masculine aflate în contradicție.
Unul a învățat-o să se teamă.
Altul a învățat-o să nu aibă încredere.
Altul a făcut-o să confunde dorința cu iubirea.
Altul i-a oferit pentru prima dată sentimentul de siguranță.
Altul a plecat tocmai când ea se deschisese sufletește.
În această situație, instabilitatea nu provine doar din numărul contactelor, ci din numărul legăturilor neterminate și al experiențelor neintegrate.
Nu orice femeie care a avut mai mulți parteneri este instabilă și nu orice fecioară este echilibrată. Numărul singur nu poate descrie sufletul unui om. Contează vârsta, alegerea, consimțământul, atașamentul, durata relațiilor, despărțirile, traumele și modul în care fiecare experiență a fost înțeleasă.
Totuși, cu cât un om creează mai multe legături intime fără să le proceseze și să le închidă, cu atât crește riscul de a intra într-o relație nouă purtând în interior conflictele celor vechi.
Femeia rămâne cu adevărat „pe cont propriu”?
Formularea trebuie înțeleasă cu atenție.
După pierderea virginității, femeia nu rămâne lipsită de familie, prietene, credință sau sprijin omenesc. Nici nu este exclusă din toate câmpurile feminine. Ea continuă să aparțină egregorului familiei, neamului, comunității și tuturor grupurilor cu care rezonează.
Ceea ce se schimbă este presupusa apartenență la egregorul specific al fecioarelor.
În locul sprijinului colectiv oferit de o stare comună, apare responsabilitatea unei alegeri individuale. Femeia trebuie să învețe să-și organizeze propria energie, să înțeleagă legăturile create și să aleagă cu cine dorește să continue.
Din acest punct de vedere, „a rămâne pe cont propriu” înseamnă că nu mai este purtată în același fel de câmpul colectiv al celor neinscripționate sexual. Intră într-o etapă în care stabilitatea ei depinde mai mult de calitatea partenerului ales, de continuitatea relației și de maturitatea cu care își trăiește sexualitatea.
Libertatea crește, dar crește și responsabilitatea.
Fecioria nu este o medalie, iar sexualitatea nu este o condamnare
O asemenea temă poate fi transformată foarte ușor într-o judecată asupra femeilor. Tocmai de aceea trebuie păstrată diferența dintre înțelegere și condamnare.
Fecioria nu garantează bunătatea, inteligența sau echilibrul unei persoane. La fel, pierderea virginității nu distruge demnitatea femeii și nu îi anulează puterea sufletească.
În această perspectivă, fecioria este o anumită configurație a legăturilor, nu o măsură a valorii umane.
După începerea vieții sexuale, femeia nu devine mai puțin femeie. Dimpotrivă, ea intră într-o etapă nouă a feminității, în care trebuie să înțeleagă puterea actului sexual și consecințele alegerilor sale.
Problema nu este existența sexualității, ci inconștiența cu care poate fi trăită.
O legătură asumată, însoțită de iubire, responsabilitate și continuitate poate deveni o sursă de stabilitate și dezvoltare pentru ambii parteneri. O succesiune de legături începute și abandonate poate lăsa urme, comparații, frici și atașamente care vor cere mai târziu să fie vindecate.
Ce spune cercetarea și ce rămâne o concepție spirituală?
Existența egregorului fecioarelor și transmiterea informației printr-un câmp energetic nu sunt demonstrate prin metodele științei actuale. Ele aparțin unei concepții ezoterice asupra omului și sexualității.
Psihologia confirmă însă existența unor fenomene care pot semăna cu efectele descrise:
- prima experiență sexuală poate avea o puternică încărcătură emoțională;
- relațiile intime creează atașament și memorie afectivă;
- abandonul, presiunea, regretul și relațiile lipsite de siguranță pot produce suferință;
- partenerii multipli și sexul ocazional se asociază, în anumite studii, cu anxietate, depresie, consum de substanțe sau o stare de bine mai scăzută;
- direcția cauzală nu este întotdeauna clară, deoarece suferința psihică poate favoriza comportamentul sexual riscant, iar experiențele sexuale dificile pot agrava suferința.
Afirmațiile conform cărora primul partener ar modifica toate ovulele, și-ar transmite genetic însușirile viitorilor copii sau ar lăsa în mod obligatoriu o urmă biologică timp de șapte ani nu sunt confirmate de genetica actuală.
Această delimitare nu anulează valoarea simbolică a modelului. Ea ne ajută să nu confundăm reflecția spirituală cu diagnosticul medical și ipoteza energetică cu dovada biologică.
Adevărata întrebare
Poate că întrebarea nu este dacă femeia „pierde” ceva odată cu virginitatea.
Poate că întrebarea adevărată este:
În ce câmp intră și cui îi oferă acces la viața ei interioară?
Prima relație sexuală nu trebuie privită nici cu frică, nici cu superficialitate. Ea poate fi înțeleasă ca un prag prin care fata trece dintr-o stare colectivă într-o experiență personală a feminității.
Din acel moment, alegerea bărbatului nu mai este numai alegerea unui trup. Este alegerea unei influențe, a unei atmosfere, a unei istorii și, în limbajul egregorilor, a unui neam cu care femeia începe să comunice.
Sexualitatea poate uni, poate vindeca și poate crea viață. Dar aceeași putere, trăită fără conștiință, poate produce legături pe care sufletul va trebui să le dezlege mult timp după ce trupurile s-au despărțit.
Femeia nu își pierde valoarea prin prima relație sexuală.
Își pierde însă starea de dinainte.
Iar ceea ce primește în locul ei depinde enorm de omul căruia i-a deschis poarta.
